“Noi ne ducem; e rândul vostru să trăiţi. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut şi ne-am făcut datoria; acu veniţi voi. Să fiţi sănătoşi!…Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viaţa pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat şi l-am blestemat, — dar nu m-aş duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot aşa o să faci şi tu şi că n-o să mai pleci. Aci suntem născuţi şi eu şi maică-ta şi părinţii noştri şi părinţii părinţilor noştri…”

20.12.2014


Jurnalul unui român in America.

De criză, de dor şi de fiţe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la ţară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare şi nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.

După ce mi-am ascuţit cuţitele pe gresia de la baie şi am procurat doi baloţi de paie, decor, uitaţi de un vecin în faţa casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunţ pe internet că doresc să achiziţionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele şi, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulţi! Eu cred că toţi nebunii au fugit din lume şi s-au ascuns pe internet!

Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă ştiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioşi că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele şi m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care şi ultimele rămăşiţe de simpatie, toleranţă şi înţelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut.

Cum să omori un animal şi să-l manînci, aşa, ca un barbar?

Eh, cînd am văzut eu că ăştia sunt gata să sune la peta, am început să le descriu în amănunt operaţiunile specifice, insistînd pe secţionarea carotidei şi colectarea sîngelui într-un lighean, de preferinţă cu smalţul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui şi mai ales a borîndăului. N-am ştiut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu ştiu nici în româneşte, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simţitori, aşa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim şoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, şi tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puţină sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conştient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenţie nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, şi scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboşului. Ştiţi, bănuiesc le-am zis eu degajat , că pentru caltaboş se foloseşte intestinul gros, spălat facultativ şi opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, şi am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger şi de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză şi stă toată ziua cu căştile pe urechi, dar se alătură oricărui grup şi dă din cap aprobator la orice discuţie.

Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnaţi, grătare şi sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem şi o oală de jumări, aşa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. Eu zic că au scăpat ieftin totuşi, pentru că dacă m-aş fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii şi parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.

Un capitol din cartea lui , Jurnalul unui român in America.
Sursa :  http://onlinereport.ro/din-relatarile-unui-roman-despre-porc/

24.02.2014

„Irlandezul“ Ionel Badiu, lăudat de presa din Hexagon

 SURSA :monitorulvn.ro
Unul dintre cele mai bune produse ale rugby-ului vrâncean în ultima perioadă, Ionel Badiu face senzaţie în Franţa. El s-a transferat la gruparea franceză Stade Rodez Aveyron (Federal 1) şi are evoluţii apreciate de tehnicieni, dar şi de mass media din Hexagon, după evoluţia din week-end, din meciul pe care echipa sa l-a câştigat, 24-5 în faţa echipei Montauban.  
    Pilierul, descoperit şi format la Liceul cu Program Sportiv Focşani a jucat în sezonul trecut la gruparea Sporting Club Mazametain, dar a acceptat să semneze un contract mult mai bun din punct de vedere financiar cu echipa din Rodez. „Sunt două antrenamente săptămânale în care se pune bază pe parte fizică şi cea tactică. Din păcate, jucătorii români ajung cu greu să evolueze într-un campionat puternic, cum ar fi cel al Franţei. Prioritate au cei din Georgia, Fidji sau Africa de Sud, care vin mult mai bine pregătiţi din ţările lor. Momentan, fac antrenamente cu echipa de tineret a clubului, dar sper să ajung cât mai repede în primul 15 al noii mele echipe“, ne-a declarat Ionel Badiu. 
    Sportivul a obţinut, alături de un alt rugbist format la LPS, Dragoş Dima, licenţa la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Focşani a Universităţii George Bariţiu. În vârstă de 25 de ani, Badiu, poreclit şi „Irlandezul“, evoluează pe postul de pilier, este format la Liceul cu Program Sportiv Focşani şi a evoluat înainte de a pleca în Franţa la echipele Cleopatra Constanţa şi Farul Constanţa. În 2008, Ionel Badiu a câştigat Campionatul European cu Naţionala Under 19 a României.
    Născut la Vidra, Ionel Badiu, cu un tată preot, a descoperit tainele sportului cu balonul oval destul de târziu, la 17 ani. Datorită evoluţiilor sale bune la echipa de juniori a Liceului cu Program Sportiv Focşani, rugbistul a fost convocat în Lotul Naţional Under 18 al României. Debutul în prima reprezentativă a venit cu ocazia Campionatului European Under 18, în partida pierdută de Naţională împotriva Franţei. Desemnat cel mai bun rugbist al judeţului în 2008, Badiu şi-a continuat ascensiunea spre marea performanţă. 
    După ce s-a transferat la Cleopatra Constanţa, a cucerit titlul naţional cu gruparea de pe Litoral şi a făcut pasul către Naţionala Under 19, unde a pus umărul la câştigarea Campionatului European din Polonia. Visul cel mare al lui Ionel Badiu este să joace în Naţionala de seniori a României.


01.01.2014

                                                La multi ani !!! Va doresc un 2014 fericit !